CAPITOLUL 2 - PARTEA 5 - INSTALAȚIILE AUXILIARE ALE MOTORULUI - INSTALAȚIA DE RĂCIRE

Instalația de răcire are rolul de a menține temperatura de funcționare a motorului în limite normale, de regulă între 80 și 95 °C.

În timpul funcționării motorului, ca urmare a proceselor termice din interiorul cilindrilor, componentele acestuia se încălzesc peste valorile admisibile. Din acest motiv, este necesară o instalație de răcire care să preia și să evacueze căldura în exces.

Răcirea este indirectă și se realizează cu ajutorul unui lichid de răcire, care circulă forțat în instalație, fiind pus în mișcare de o pompă. La majoritatea autovehiculelor moderne, instalația funcționează sub presiune, la o valoare mai mare decât presiunea atmosferică.

În cazul instalației presurizate (cu circuit închis), lichidul de răcire circulă într-un circuit etanș, iar presiunea este controlată prin supapa vasului de expansiune.

Lichidul de răcire

Lichidul de răcire este un amestec de apă și antigel, având în compoziție glicoli care împiedică înghețul. Acesta realizează transferul de căldură între piesele motorului și radiator​. Lichidul de răcire asigură protecția împotriva înghețului până la aproximativ -35 °C.

Pe lângă transferul de căldură, lichidul de răcire are și rol de protecție împotriva depunerilor și coroziunii, prevenind formarea calcarului sau a altor depuneri care pot reduce eficiența răcirii.

În timp, lichidul de răcire se degradează și își pierde proprietățile, motiv pentru care se recomandă înlocuirea periodică a acestuia, conform indicațiilor producătorului autovehiculului. Dacă producătorul nu precizează după câți ani trebuie efectuată înlocuirea, aceasta se poate face, orientativ, la cel mult 3 ani.

Nivelul lichidului de răcire din vasul de expansiune trebuie verificat periodic și menținut între limitele minimă și maximă.

Instalația de răcire se compune din:

• radiatorul reprezintă elementul care permite cedarea căldurii către mediul exterior. Acesta este alcătuit din două rezervoare (superior și inferior), între care există mai multe țevi subțiri prevăzute cu aripioare, prin care circulă lichidul de răcire.

Rezervorul inferior este prevăzut cu racord de ieșire a lichidului și elemente de fixare, iar în unele cazuri poate fi prevăzut și cu dispozitiv de golire;

• pompa de apă asigură circulația forțată a lichidului de răcire în instalație. La automobile se utilizează, în general, pompe centrifuge. Aceasta este montată pe blocul motor și face legătura între radiator și cămașa de răcire a motorului.

De reținut: ruperea sau slăbirea curelei de antrenare a pompei de apă duce la creșterea temperaturii motorului. La automobilele unde pompa de apă, alternatorul și ventilatorul sunt antrenate de aceeași curea, ruperea acesteia este semnalizată prin aprinderea martorului de încărcare a bateriei;

• termostatul este o supapă care reglează automat circulația lichidului de răcire în funcție de temperatură. Acesta menține regimul termic optim de funcționare al motorului, prin deschiderea și închiderea circuitului lichidului de răcire. Temperatura optimă de funcționare a motorului este, în general, cuprinsă între 90 și 95 °C;

• ventilatorul asigură circulația aerului prin radiator, contribuind la răcirea lichidului. Acesta poate fi antrenat mecanic (prin curea) sau electric (electroventilator). În timpul funcționării, ventilatorul aspiră aer din exterior și îl trece prin radiator;
• termocupla urmărește temperatura lichidului de răcire și acționează electroventilatorul atunci când este necesară răcirea suplimentară a radiatorului. La atingerea temperaturii stabilite de producător, contactul termic se închide, iar electroventilatorul pornește pentru a intensifica trecerea aerului prin radiator.