Suspensia autovehiculului este ansamblul de componente care face legătura dintre roți și caroserie, permițând roților să urmeze denivelările drumului și contribuind la menținerea contactului acestora cu partea carosabilă. Prin modul în care lucrează, suspensia ajută la menținerea confortului, stabilității, manevrabilității și siguranței în timpul deplasării.

Principalele componente ale sistemului de suspensie sunt:

• Arcurile: pot fi elicoidale, lamelare sau de tip bară de torsiune. Acestea susțin greutatea autovehiculului și se deformează elastic atunci când roțile trec peste denivelări, preluând astfel șocurile transmise de la drum către caroserie;
• Amortizoarele: controlează mișcarea arcurilor, reduc oscilațiile suspensiei după trecerea peste denivelări și ajută roțile să păstreze contactul cu partea carosabilă. Prin acest rol, contribuie la stabilitatea autovehiculului, la controlul direcției și la confortul în timpul deplasării.

Tipuri de amortizoare:

• amortizoare bitubulare: au două spații umplute cu ulei: spațiul de lucru, în care se deplasează pistonul împreună cu tija acestuia, și spațiul de rezervă, aflat între cilindrul de lucru și tubul exterior al amortizorului;
• amortizoare monotubulare cu gaz: conțin ulei și gaz sub presiune (aproximativ 25–30 bari);
• amortizoare pentru arc elicoidal: la multe autoturisme, amortizorul poate fi integrat într-un ansamblu cu arc elicoidal, de tip strut, care face parte din structura suspensiei. Acest ansamblu controlează mișcarea roții și contribuie la stabilitatea autovehiculului.

• Barele stabilizatoare (antiruliu): reduc înclinarea laterală a autovehiculului în curbe și ajută autovehiculul să rămână mai stabil la schimbările de direcție;
• Brațele de suspensie (basculele): sunt elemente articulate care leagă roțile de structura autovehiculului și permit mișcarea verticală a acestora în timpul deplasării;
• Bucșele, articulațiile și reazemele suspensiei: permit mișcarea controlată a componentelor, reduc vibrațiile și zgomotele transmise către caroserie și ajută la menținerea roții într-o poziție corectă în timpul deplasării;
• Suspensia independentă: la acest tip de suspensie, fiecare roată se poate mișca independent față de celelalte, ceea ce contribuie la îmbunătățirea confortului și a manevrabilității.

La unele autovehicule moderne, suspensia poate fi controlată electronic. Suspensia adaptivă poate modifica modul de amortizare în funcție de condițiile de drum, viteza de deplasare și stilul de conducere, pentru a îmbunătăți stabilitatea și confortul.

Rolul sistemului de suspensie:

• stabilitatea autovehiculului: ajută la păstrarea contactului dintre roți și suprafața drumului, contribuind la stabilitatea vehiculului și la controlul direcției;
• manevrabilitatea: permite un răspuns rapid și precis la comenzile conducătorului;
• siguranța: prin menținerea contactului roților cu partea carosabilă, suspensia contribuie la reducerea riscului de pierdere a controlului, mai ales la frânare, în viraje sau pe drum denivelat;
• confortul pasagerilor: preia și atenuează șocurile și vibrațiile produse de denivelările drumului, contribuind la o deplasare mai lină și mai confortabilă.

Rolul sistemului de suspensie în frânare:

Sistemul de suspensie influențează direct eficiența frânării. Prin modul în care gestionează transferul de greutate și menține contactul roților cu drumul, acesta contribuie la performanța sistemului de frânare și la reducerea distanței de oprire.

Prin urmare, o suspensie aflată în stare bună de funcționare contribuie la siguranța rutieră prin:

• distribuția sarcinilor: la frânare, partea din față a autovehiculului este mai solicitată, deoarece sarcina se mută spre puntea față. Suspensia trebuie să controleze această schimbare, pentru ca roțile să păstreze aderența cu drumul și frânarea să rămână eficientă;
• menținerea contactului cu drumul: o suspensie în stare bună ajută roțile să păstreze contactul cu partea carosabilă, inclusiv pe suprafețe denivelate, reducând riscul pierderii temporare a aderenței;
• reducerea distanței de frânare: o suspensie aflată în stare bună ajută roțile să păstreze contactul și aderența cu drumul, inclusiv pe suprafețe denivelate. Prin limitarea oscilațiilor și a pierderilor de contact ale roților, aceasta poate contribui la o frânare mai eficientă și la reducerea distanței necesare pentru oprire;
• stabilitatea în timpul frânării: în momentul frânării, suspensia ajută autovehiculul să rămână echilibrat și să nu aibă mișcări excesive ale caroseriei. Astfel, conducătorul poate controla mai bine direcția, mai ales la frânările bruște, când pierderea stabilității poate crește riscul de accident.