CAPITOLUL 1 - INTRODUCERE ÎN CONDUITA PREVENTIVĂ ȘI FACTORII PRINCIPALI

Conduita preventivă reprezintă ansamblul măsurilor și comportamentelor prin care participantul la trafic urmărește să evite producerea accidentelor rutiere. Aceasta presupune adaptarea permanentă a deplasării la condițiile concrete de drum, trafic, vizibilitate și vreme, precum și la modul în care acționează ceilalți participanți la trafic​.

Conduita preventivă nu se limitează doar la respectarea regulilor de circulație, ci presupune și capacitatea de a anticipa pericolele, de a evita situațiile riscante și, atunci când un accident nu mai poate fi evitat complet, de a acționa astfel încât urmările să fie cât mai reduse.

Înainte de pornirea la drum, conducătorul de autovehicul trebuie să aibă în vedere mai multe aspecte care influențează siguranța deplasării​:

• să fie odihnit, mai ales atunci când urmează să conducă pe distanțe lungi sau pe timp de noapte;
• să se informeze cu privire la condițiile meteorologice și să fie pregătit pentru ploaie, ninsoare, polei, îngheț sau alte situații care pot îngreuna deplasarea;
• să stabilească un traseu principal și, dacă este cazul, un traseu alternativ;
• să aibă o stare fizică și psihică potrivită pentru conducerea în siguranță.

Aplicarea conduitei preventive urmărește reducerea riscului de producere a accidentelor rutiere prin​:

• anticiparea situațiilor care pot crea pericole pentru propria persoană și pentru ceilalți participanți la trafic;
• evitarea accidentelor aflate pe cale să se producă;
• alegerea celei mai potrivite soluții atunci când accidentul nu mai poate fi evitat complet, astfel încât consecințele să fie cât mai reduse;
• adaptarea vitezei și a modului de deplasare la condițiile de drum, trafic, vizibilitate și condiții meteorologice.

FACTORII PRINCIPALI AI CONDUITEI PREVENTIVE

Conduita preventivă se bazează pe mai mulți factori care contribuie la siguranța deplasării​:

• cunoștințele teoretice și practice;
• îndemânarea;
• vigilența;
• prevederea;
• judecata.

Cunoștințele teoretice și practice

Cunoștințele teoretice și practice presupun o bună pregătire în domeniul circulației rutiere, precum și însușirea prevederilor actelor normative care reglementează circulația pe drumurile publice.

Acestea includ, de asemenea, cunoștințele și capacitățile necesare pentru conducerea autovehiculului în siguranță, în funcție de situațiile concrete întâlnite în trafic.

Îndemânarea

Îndemânarea reprezintă capacitatea conducătorului de autovehicul de a stăpâni vehiculul și de a executa corect manevrele impuse de situațiile întâlnite în trafic. Aceasta presupune control asupra autovehiculului, coordonare și reacții potrivite la momentul potrivit.

Această capacitate se dezvoltă treptat, prin exercițiu și prin experiență acumulată în trafic. Pe măsură ce manevrele sunt repetate, ele devin deprinderi, iar conducătorul de vehicul poate conduce mai sigur, mai fluent și cu un control mai bun asupra vehiculului.

Atunci când îndemânarea este insuficientă, pot apărea dificultăți în executarea manevrelor, blocaje în trafic sau situații care cresc riscul producerii unui eveniment rutier. De exemplu, oprirea motorului, plecarea greoaie de pe loc, încadrarea incorectă sau executarea nesigură a unei manevre pot afecta atât siguranța proprie, cât și siguranța celorlalți participanți la trafic.

Vigilența

Vigilența reprezintă capacitatea conducătorului de autovehicul de a urmări permanent desfășurarea traficului și de a observa la timp situațiile care pot pune în pericol siguranța circulației.

Aceasta presupune atenție distributivă asupra drumului, semnalizării rutiere, comportamentului celorlalți participanți la trafic, condițiilor de vizibilitate, stării carosabilului și funcționării propriului autovehicul.

Vigilența trebuie menținută prin concentrare, autocontrol și evaluare continuă a riscurilor, nu prin încordare excesivă. Tensiunea permanentă favorizează oboseala, reduce claritatea deciziilor și poate întârzia reacția în situații periculoase.

Vigilența solicită mai multe simțuri ale conducătorului de autovehicul, precum văzul, auzul, simțul olfactiv și simțul tactil.

Diminuarea vigilenței poate fi determinată de:

• oboseală;
• consumul de alcool;
• consumul de substanțe stupefiante;
• starea psihică necorespunzătoare;
• viteza ridicată ori neadaptată stării carosabilului, configurației drumului, condițiilor de trafic și vizibilității;
• convorbirile la telefonul mobil;
• consumul de alimente în timpul conducerii;
• fumatul în timpul conducerii;
• discuțiile și gesturile pasagerilor din autovehicul;
• folosirea sistemului audio, a sistemului de navigație sau a altor aparate din autovehicul.

Prevederea

Prevederea este capacitatea de a observa evoluția traficului și de a anticipa situațiile care pot genera pericole.

Aceasta presupune evaluarea din timp a comportamentului celorlalți participanți la trafic, inclusiv a posibilelor greșeli ale acestora, și alegerea unei conduite care să reducă riscul producerii unor evenimente rutiere.

În funcție de momentul în care se aplică, prevederea poate fi imediată sau îndepărtată.

Prevederea imediată

Prevederea imediată se referă la evenimentele care pot apărea în timpul conducerii autovehiculului.

De exemplu:

• efectuarea depășirii doar atunci când conducătorul de autovehicul are certitudinea că manevra poate fi realizată în siguranță;
• adaptarea vitezei la situațiile întâlnite în trafic, astfel încât conducătorul de autovehicul să poată evita din timp un pericol sau să oprească în condiții de siguranță.

Prevederea îndepărtată

Prevederea îndepărtată vizează analiza făcută înainte de plecarea la drum, prin care conducătorul de autovehicul ia în calcul condițiile traseului, eventualele riscuri și măsurile necesare pentru prevenirea unor situații periculoase.

Aceasta presupune atât pregătirea conducătorului de autovehicul, cât și verificarea autovehiculului, în raport cu drumul care urmează să fie parcurs.

De exemplu:

• alegerea traseului înainte de plecare, ținând cont de starea drumurilor, condițiile meteorologice și eventualele restricții de circulație;
• verificarea autovehiculului înainte de plecare, urmărind funcționarea ștergătoarelor, a semnalizării și a luminilor, nivelul uleiului, starea pneurilor și reglarea farurilor.

Judecata

Reprezintă capacitatea conducătorului de autovehicul de a analiza corect o situație periculoasă apărută în trafic și de a alege soluția potrivită pentru evitarea pericolului sau pentru reducerea consecințelor acestuia.

Judecata trebuie să fie:

• promptă, atunci când decizia este luată imediat după observarea pericolului;
• selectivă, atunci când conducătorul de autovehicul alege soluția cea mai potrivită dintre variantele posibile;
• corectă, atunci când decizia luată permite evitarea accidentului sau limitarea urmărilor acestuia.

ACCIDENTUL

Reprezintă un eveniment neprevăzut, produs în circulația pe drumurile publice, care poate afecta desfășurarea normală a traficului și poate avea ca urmări avarierea vehiculelor sau a altor bunuri, rănirea ori decesul unor persoane.

Baza conduitei preventive constă în comportamentul prin care participantul la trafic încearcă să prevină apariția unui accident, inclusiv atunci când pericolul este generat de nerespectarea regulilor de circulație de către alți participanți la trafic.

În raport cu accidentul rutier, conduita preventivă presupune:

• anticiparea situațiilor care pot favoriza producerea unui accident;
• evitarea accidentelor aflate pe cale să se producă;
• alegerea celei mai potrivite soluții atunci când accidentul nu mai poate fi evitat complet, astfel încât urmările să fie cât mai reduse.